Love me...

Un fic mai vechi...e prima oara cand il postez pe un forum.
Melodia: https://www.youtube.com/watch?v=XSNUeCM78do&feature=related




Love me



Fantoma:

Era toamna iar frunzele isi odihneau batranetea rupandu-se din trnchiul copacului si zburand catre pamant.De asemenea scoala incepuse iar curtea scolii era acum plina cu copii.Parinti aveau grija de ei si ii duceau de mana spre clasa.Bine asta era in cazul copiilor mici, dar eu aveam 16 ani si trecusem a X-a.M-am dus jos in bucatarie si am luat micul dejun mancand cate o cereala, cate o cereala.Parca nici nu aveam chef sa merg la scoala si plictisita am mers la frigider si am aranjat magnetii intr-o linie perfecta.Poate ca dezvoltam o tulburare obsesiv-compulsiva.La usa a batut cineva si ca tot timpul era prietena mea ce-a mai buna, Pamela.Fata ei era rotunda de zambet.Se vedea pe fata ei ca era fericita.
-Hei…a ciripit ea…
-Da…am spus eu scarpinandu-ma in cap.
-Vara asta am intalnit un baiat dragut nu o sa-ti vina sa…auzem tonul voci ei dar nu mai intelegeam continuarea am lasat-o balta in bucatarie si am mers sa ma schimb.Parca o melodie tot imi canta in ureche si ma facea sa nu mai aud nimic din ce ziceau altii.Mi-am luat o fustita neagra pe mine si o bluza cu maneca lunga alba.In picioare aveam niste pantofi cu botul rotund, fara toc si negrii.
Am mers in scoala pana la etajul unu si acolo am intrat fiecare in clasa ei.Desigur am uitat sa specific ca ea era a X-a B si eu C.M-am asezat ca de obicei in ultima banca si la geam.A intrat profesorul cu un nou coleg in clasa si atunci a inceput melodia sa cante din nou in capul meu.Parca avea efecte la colegi sau profesori…in orice caz ma deranja.Proful l-a trimis in ultima banca pe mijloc.Baiatul era cu un cap mai inalt decat mine cu ochii albastri si parul blond.Am zambit cand am crezut ca seamana cu un inger.Dar nu era asa era un simplu baiat.Am cascat si mi-am mutat privirea catre geam de unde vedeam o priveliste catre ocean.Ciudat ca se nimerise ca scoala sa fie langa ocean.
Pauza sosise pe ne-asteptate.Am iesit din clasa si am observat ca Pamela vorbea cu noul meu coleg.Probabil se cunosteau de undeva.
-Hei Jen…m-a strigat ea.
-Buna Pam…am raspuns eu adormita.
-El e Zion, baiatul de care ti-am vorbit azi.Si mi-a facut cu ochiul ca sa inteleg ca ii placea la culme de el.
-Eu sunt Jenna i-am spus baiatului si am indreptat mana ca sa o dau cu el si atunci ne-am curentat.
-Esti electrizata rau a raspuns el imbufnat dupa care a ras zgomotos ca si cum tocmai spusese un banc bun.La fel si Pam.Sincer, nu intelegeam ce e asa de ras dar am chicotit si eu.
Afara incepuse sa ploua cu fulgere si tunete.Pam chiulise de la ultima ora fiindca fugise cu Zion in lumea larga…mai de graba la un film.Am plecat acasa singura si ploaia ma biciuia pe fata facandu-mi parul lung sa se incurce.M-am gandit sa o iau pe scurtatura, langa strada ce-a mare.Am mers prêt de cateva minute si am observat ca pe trotuarul meu fusese un accident.A trebuit sa trec lunga strada si atunci un camion s-a indreptat catre mine.Am simtit lovitura puternica si am vazut cum se invartea pamantul cu mine.Insa nu simteam nici o durere.Pe cerul innorat si gri am vazut un balon rosu si am inchis ochii.
Am deschis ochii pe care ii simteam lipiti si am vazut o lumina puternica.Era lumina becului.In fata mea a aparut Pam.Zicea ceva insa nu o auzeam.Langa ea mai era un baiat dar pe el nu il vedeam clar.Am clipit si dupaia el a disparut.In sala a venit si doctoral care probabil ii cerea Pamelei sa paraseasca sala.Mi-a scris pe o foita ca din cauza accidentului nu stiu ce mi se afectase la creier si imi pierdusem auzul, dar exista sanse sa ma refac.Mi-a injectat un calmant si am adormit.Nu auzeam decat ticaitul de la aparat care se auzea o data cu inima mea.
-Jenna?am auzit o voce necunoscuta…parca nu puteam sa aud…cel putin asa imi zisese doctorul.Am deschis ochii dar nu era nimic.I-am innchis la loc.
-Stiu ca ma auzi…a spus din nou vocea.
-T-te aud…dar nu te vad….am spus eu…-oare mi-a afectat de fapt privirea si nu auzul?-
-Ti-a afectat auzul…nu vazul….stai linistita…a spus intr-un oftat.
-Cum m-ai auzit…ca am spus in gand…am spus eu panicata si uitandu-ma in toate colturile camerei.
-Daca o sa-ti spun nu o sa ma crezi…sunt o fantoma…daca vrei sa o iei altfel un spirit-baiat.
-nu are cum…nu te aud….cred ca am halucinatii-
-Nu ai nici un fel de halucinatie…am deschis ochii si era acolo.Un baiat cu parul brunet si ochii ii sclipeau in bataia luminii becului.M-ai bine ai dormi…a spus el venind spre mine si punandu-si man ape fruntea mea.Era clar…nu o simteam dar pe el il vedeam.Existau doua posibilitati…
1)Subinconstientul meu facea asta…
2)Am innebunit si e cazul sa ma duc la psiholog…

Halucinatiile sunt reale:

Hmmm Love me o poveste cred de dragoste si chestia cu Fantome mie imi place astept continuarea ^^