Capitolul 2
Rina inota printre pesti.Era miezul noptii si o adiere usoara ee vant facea apa marii sa tremure si facea valuri.
Un rechin tecuse prin fata Rinei,iar aceasta se ascunde dupa o stbnca de sub apa.Rechinul o sperie pe sirena,iar Rina fugi cat de repede din acelo loc.
Ziua urmatoare,in mijlocul diminetii,Luchia,Seira,Sara,Hanon,Karen si Noel si-au propus sa o caute pe prietena lor,Rina.Au cautat-o peste tot,dar nu o gaseau.
Rina stia ca Luchia are de gand sa le cheme pe toate prietenele ei si din aceasta cauza a vrut sa iasa din apa ca sa nu o gaseasca nicaieri.
-Daca ies nu o sa ma gaseasca.O sa fug departe.isi spuse Rina.
Dar inainte sa iasa,ceva o trase inapoi in apa.
-Ajutor!ajutor!Ajutor!striga speriata Rina.
-Parca o aud pe Rina!spuse Sara.
-Si eu!Parca striga dupa ajutor!adauga Luchia.
Dar cand au vrut sa vada ce se intampla,Rina deja disparuse.
Aceasta ajunse intr-o lume ciudata din apa.
-Unde sunt?se intreaba ea.
-Pe Taramul Apei.ii raspunse o voce.
-Cine esti tu?
-Sunt o sirena,La fel ca tine.Eu sunt stapana apelor.
-Si de ce m-ai tras aici?
-Ca sa nu te gaseasca fostele tale prietene.Vrei sa inoti cu mine?Vrei sa te duc undeva unde o sa te distrezi?
-Da...
Cele doua sirene au mers undeva unde e periculos...
-Hei?Unde sunt?
-Te-am pacalit!Eu nu sunt stapana apei!Eu sunt fosta ta inamica!
-Cum ai evadat din inchisoare?
-Nici nu m-ai inchis!
-Cum?
-O sa-ti iau coada aia de peste si o sa ramai in apa pentru totdeauna!
-Nuuuuu!!!!!
Apoi o duce pe sirena in capcana.
-Da-mi drumul!
-Pa sireno!Eu plec!Distractie placuta si eu de-abia astept sa ramai fara coada de peste!
Rina a ramas acolo.Dusmana ei pleca.
"Poate ca are dreptate...poate ca nu trerbuie sa mai fiu sirena..."gandea Rina.
In acelasi timp,Luchia pleca acasa.
-Continuati cautarea fara mine...eu plec...
-Si noi.
Rina incerca sa se apropie de aparat ca sa ii dispara coada mai repede.
-Luchia,eu nu mai vreau s-o vad pe Rina nicioadata!spune Sara.
-Nici noi!adauga Seira.
-Dar...
Celalalte au plecat si Luchia sari in apa...o vazu pe Rina....
Va urma...(To be continued)